Cinci Paragrafe despre Chestia de care ești îndrăgostit

Reproșul unui pianist: „That’s God’s piano!” (Ăla-i pianu’ lu’ Dumnezeu!)

Întrebarea rămâne. Din partea mea. Tu de ce ești îndrăgostit? Dacă așa ți-e mai comod, atunci, cel puțin momentan, e întrebarea mea. Pentru tine. Înainte să continui să citești umilul meu articol introductiv, ia-ți câteva secunde ca să răspunzi întrebării. De aici (o spun arătând înspre inimă).

Strânge pumnul și ține bine de chestia de care ești îndrăgostit. Pe bune, dacă strângi pumnul citind articolul, n-ai cum să uiți chestia aia până termini, pentru că pumnul îți va aminti de ea. Acum, dacă nu te gândești că ai arăta ca un fraier dacă ar știi cineva ce faci pentru că ai intrat în dialog cu un articol de pe un blog (deși dialogul e cu mine, cel care scrie acum, foarte prezent și cu foarte multă emoție), dacă ai scăpat și de frica asta de a arăta ca un fraier și te-ai mai încălzit puțin, ești gata. Cum gata? Gata să vorbim despre dragoste, pe cât de concret posibil, hai să aruncăm timp de un articol abstractul și ceea ce unii ar numi filosofie pe geam.

Sper să fie ultimul penultimul paragraf al articolului, poți să verifici dacă m-am ținut de promisiune dând scroll puțin. Cu chestia aia în minte vei citi în continuare, te vei gândi la visuri frumoase pe care în curând le vei transforma în realitate, evident, visuri legate de chestie. Sunt frumoase, dar mărunte, stai liniștit, le vei realiza pentru că nu-ți stă mare lucru în cale, probabil doar propriile frici în unele cazuri. Acum te vei gândi la un vis mare legat de chestie, bun? Ceva ce poți realiza în aproximativ cinci ani cu chestia ta. Îi simți energia? Te ia cu căldură pe-aici? (iar gesticulez spre inimă) Poți, dacă chiar vrei, să te gândești la un vis care va deveni realitate în zece ani, simte-i energia și lui, te vei hrăni din ea când îți va fi greu cu chestia ta, dar ultimul pas și cel mai important e să te gândești la cel mai mare visul tău și al chestiei tale. Nu, sper că nu m-am exprimat greșit. Vă întreb… la ce visați amândoi. Sigur, chestia poate să te viseze pe tine, să-i simți chemarea (ai grijă, chemarea asta vine cu mult mai multă responsabilitate decât motiv de fală), dar eu vă întreb: Împreună, când tu ești cu chestia ta, visați la viață?

„N-o mai văzusem niciodată, eram de parcă m-a trăsnit fulgeru’, pentru că i-am auzit vocea.” „Vocea mării?” „Da, vocea mării” Moșneagul, poate abia trecut de cincizeci de ani, dar cu vocea mai bătrână, probabil din cauza tutunului ieftin, e îmbrăcat sărăcăcios, italienește, ca un țăran interbelic, și îți vorbește într-o sală de concerte goală de la clasa a 3-a de pe un vapor, sală în care doar luna mai luminează, trăsnit parcă din nou de pasiunea ta pentru chestia-ți, despre vocea mării. Moșneagul continuă: „E ca un țipăt uriaș, vocea mării, care țipă… și țipă… iar ce țipă este… <Voi! Oameni cu rahat în loc de creieri! Viața e imensă! Înțelegeți, puteți? Imensă!>”

Voice of the Sea Legend of 1900
Legenda Peliculei: The Legend of 1900 (1998) regia Giuseppe Tornatore

Asta ar trebui să simți când tu și chestia ta visați la viață împreună, sau cel puțin asta simt eu. Nicio cale nu e singura. Cât despre povestea de mai sus, este experiența care te așteaptă dacă vei vedea filmul meu preferat în momentul scrierii pe care o citești și te lași în voia lui: La leggenda del pianista sull’oceano, mai bine cunoscut ca The Legend of 1900. Indiferent care ar fi chestia ta, prin film pot vorbi cu tine despre ea, cu beneficiul adăugat că te pot face să simți ceva, și e cel mai bun mediu de exprimare, cel puțin pentru mine: am la îndemână ca să vorbim muzică, imagini care se mișcă, dialog și orice alt sunet, un titlu, alte câteva cuvinte scrise și, cel mai important dintre toate, timpul. De asta filmul e chestia de care sunt eu îndrăgostit, de asta voi vorbi aici cu tine despre filme. Pentru că de fapt prin platoul de povești și emoții pe care un film ni le pune la îndemână, putem vorbi despre oricare ar fi chestia de care ești tu îndrăgostit (iar dacă nu ai găsit-o încă, chiar filmele te vor întreba constant care e, și vei găsi în ele indicii) și putem vorbi, mai presus de toate, dacă vei mai da pe aici din când în când, despre viața ta imensă.


Dacă vrei să te abonezi…

…lasă-mi o adresă de mail și vei fi anunțat de câte ori apare o nouă discuție pe care s-o purtăm pe blogul meu.