Gone Girl (2014) și scăparea din relația toxică fără scăpare.

Disclaimer: Minor spoilers ahead. Fotografiile sunt făcute de mine, mi se pare că sunt ilustrații bune pe tema obsesiei și groazei pe care o generează. Iar credinciosul meu supermodel este iubita mea. Prima imagine este un citat direct din Gone Girl.

În primul rând părerea de rău pe care o simțeam din pricina pânzelor de păianjen care s-au pus pe blogul meu și aspirația de a-l transforma într-un spațiu de „dișcuții” s-a transformat în vină. DAR recitindu-mi articolele am descoperit că scriiturile mele erau destul de unidirecționale, ideea de discuție nu sărea în ajutorul meu decât ca un mod original de a-mi scrie articolele, încerc să repar asta acum, dar nu promit că vei sări pe tastatură să-mi răspunzi la discuție după ce termini de citit.

Autodiagnostic: Defectul articolelor mele provenea dintr-o concentrare excesivă pe propria persoană, și recunosc asta în fața ta doar pentru că ne aduce la următorul punct:

„When I think of my wife, I always think of her head. I picture cracking her lovely skull, unspooling her brains, trying to get answers. The primal questions of any marriage: What are you thinking? How are you feeling? What have we done to each other?” – Gone Girl (2014)

Problema filosofică de care poți fi interesat este că în veci, nu vei știi cu siguranță ce se întâmplă în capul niciunuia dintre semenii tăi, iar cu cât te interesează mai tare ar putea fi mai frustrant. Barierele comunicării apar atât când seamănul se exprimă cât și atunci când decodifici exprimarea lui. Problema practică de care sunt eu interesat, și de care m-a făcut Gone Girl și mai interesat, este că și seamănul experimentează același lucru, și că treaba mea pe Pământ e să îi fac viața mai ușoară.

În Gone Girl, vedem cum tendințele obsesive ale unei persoane o conduc către distrugerea unor vieți, încalcarea tuturor codurilor morale pe care milioane de ani de evoluție le-au sădit în minunata specie capabilă de atrocități care suntem. Ca să te scutesc de suspans: călătoria la care te supune David Fincher îngrozește. Nu știu de ce nu mă așteptam la asta având în vedere că după ce am văzut Seven (1995) am fost nevoit la un drum la toaletă ca să mă asigur că nu vomit pe jos, iar în ziua în care l-am văzut nu avusesem probleme nici cu nutriția, nici cu băuturile alcoolice.

Aparent, după ce vezi filmul, concluzia e simplă: „Femeia e nebună.” și, ce-i drept, și mie-mi place mult uneori să văd filmele ca pe simple filme de acțiune, dar cu Gone Girl nu m-am putut opri aici. Eu și cu tine avem ceva în comun: avem goluri de umplut. De asta ne trezim dimineața la timp (uneori) din pătuțurile noastre confortabile, de asta mergem la facultate sau la muncă, de asta nu înjurăm de câte ori ne calcă puțin pe nervi un alt homo sapiens sapiens. Ce spune Gone Girl că se întâmplă în momentul în care două astfel de ființe rămân fără altceva care să umple golurile în afară de relația față de care au depus un jurământ, deci față de care au obligație morală, existențială, și de care mai vrei? Încalcă toate aceste obligații, în cazurile „bune” față de relație, iar în celelalte față de viață însăși. Nu vreau să spun că doi oameni bine orientați nu ar putea trece și prin așa ceva, dar cred, mai ales după momentele trăite într-o pandemie în care tot ce ține de viitorul meu (profesional și nu numai) e cât se poate de incert, că devine aproape imposibil cu cât durata obsesiei sau tendințele obsesive ale uneia dintre persoane cresc.

Cred că obsesia răsare ca neghina între grâu când nu mai lași decât un singur lucru să îți umple golul. Cred, în urma filmului și urmăririi propriilor gânduri, că dacă relația este centrul obsesiei mele sau ale tale vom ajunge să căutăm să căutăm alta care să ne umple golul mai bine sau să acționăm oribil în interiorul relației în care ne aflăm. Spoiler alert: niciuna dintre variante nu e cotitura de care aveți nevoie.

Cineva drag mie mi-a spus cândva că „într-o relație sunt trei persoane” și, cum nu împărtășesc genul *ăla* de viziuni progresiste, am așteptat să continue. Și a continuat: „tu, ea, și relația.”, iar altcineva drag mie mi-a spus că „o relație e ca un pahar, dacă lovești periodic un pahar și îl ciobești, după câteva ciobituri serioase nu mai ai cum să bei din el, să te bucuri de relație.” sau, în cuvintele unei persoane disperate care încearcă să găsească un sens în suferința unei relații toxice fără scăpare: „What have we done to each other? What will we do?”.

Cred că scăparea este să avem grijă ce și cum dăm de băut, să avem grijă de paharul nostru de cristal, și să ne ocupăm și cu alte lucruri de folos în afară de băut. Poate vrei să ajungi un comunicator desăvârșit, sau un om principial, pe care lumea se poate baza, să te poți baza pe cultura și informațiile tale, sau să faci film documentar, indiferent ce ar însemna pentru tine să trăiești, să fii cineva de care îți place, pentru a putea fi un om resursă și a avea o relație resursă am nevoie să fiu asta, iar a *fi* e un proces, în care, paradoxic, nu vei *fi* chiar mereu. Cred că Gone Girl va fi destul de convingător: vei prefera o relație resursă decât visul filmelor romantice de la Hollywood.

Dar, așa cum subliniază citatul de mai sus, chiar și înainte de obsesie sau în afara ei, comunicarea rămâne o problemă, așa că poate nu-mi doresc să fiu cel mai bun comunicator, dar dacă îmi doresc o relație, ar fi bine să fiu un specialist în comunicarea cu iubita mea, zic așa… ca pentru mine. Pe bune, filmul ăsta e consilier de relație, sau așa l-am văzut eu.

Nota Autorului: Gone Girl pune în lumina reflectoarelor și caricaturizează o anumită parte a mediei și a vocii publice. Media în vânătoare de povești care să polarizeze orice situație, fără să pună întrebări pertinente sau să caute adevărul, ceea ce mie mi se pare un subiect de la care pot porni multe discuții foarte interesante și relevante.

Dacă nu ai văzut deja Gone Girl,

Vizionare plăcută!

Ne auzim după!


Dacă vrei să te abonezi…

…lasă-mi o adresă de mail și vei fi anunțat de câte ori apare o nouă discuție pe care s-o purtăm pe blogul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s